Inima mea poate fi orice: o pajiste pentru gazele, o manastire de calugari crestini, un templu pentru idoli, Ka'aba pelerinului, sulurile Torei si cartea Coranului. Eu cred in religia dragostei, oriunde s-ar indrepta caravanele sale, caci dragostea este religia si credinta mea."

de Ibn 'Arabi

La naştere, cuvânt despre moarte

Vreme în urma, toată grija omului, când i se apropia moartea era să fie împăcat cu trecutul, cu neamul lui, să moară în conformitate cu tradiţia strămoşească. Avea conştiinţa a va merge la neamul lui, la strămoşii lui şi că va fi judecat în faţa lor. Preocuparea omului tradiţional era ca urma să dea seama, să dea socoteală, pentru talantul tradiţiei ; moştenirea pe care a primit-o.

Trecând dincolo merge la ai săi, se intalneşte cu ctitorii limbii sale, cu ctitorii demnităţii sale, cu cei ce s-au luptat ca noi să nu ne desfinţăm ca neam, ca noi să avem o cultură, ca noi să avem o ţară, o proprietate, ca noi să putem ţine fruntea sus, cu sfinţii, eroii, neamului său.

Ca eu sa am tot ceea ce am, mult sau puţin, au fost alţii care s-au luptat şi cu care eu mă voi întâlni. Eu nu dispun nici măcar de mine, pentru că tot ce am mi s-a daruit. Ca mie să mi se transmită o stare de sănătate fizică şi mentală, a trebuit ca toate generaţiile până la mine să trudească, să fie responsabili. Deci nu dispun de sănătatea mea cum vreau, nu pot să-mi bat joc de ea, ca si cum eu aş fi dobândit prin efort propriu acest bun. Alte sute de generaţii după mine aşteaptă la rând să intre in lumea aceasta si eu trebuie sa mă îngijesc de zestrea biologică culturală şi spirituală a lor. Există o responsabilitate comună, a întregului neam de-a lungul istoriei, în care eu reprezint o verigă.

La judecata de apoi mă voi întâlni cu toţi cei dinaintea mea si cu toţi cei după mine. Pentru a nu-ţi fi ruşine în acel moment merită să lupţi mai multe vieţi. Cel mai trist va fi dacă noi prin viaţa noastră ne-am însingurat, ne-am repudiat din neamul nostru şi i-am dezrădăcinat şi pe cei de după noi.

Numai legat de sărbătoarea Naşterii Domnului există fără exagerare, mii de colinzi. Românul şi-a revărsat in colinzi, simţirea sa, sufletul său în legătură cu Naşterea Domnului. Faptul că nu se mai nasc colinzi noi în suflteul românului denotă un minus de viaţă, de tradiţia vie dinamică, de impotenţa, de incapacitate de a mai fi autentic. Dar măcar să fim preocupaţi de a ne cunoaşte trecutul, valorile noastre, a neamului nostru şi să-i cinstim, să-i respectăm.

Cum zicea cineva din trecut : momentul morţii este doar o virgulă în fraza vieţii, este dezmeticirea, trezirea la realitate.

Ernesto Sabato