Inima mea poate fi orice: o pajiste pentru gazele, o manastire de
calugari crestini,
un templu pentru idoli, Ka'aba pelerinului, sulurile Torei si cartea
Coranului. Eu
cred in religia dragostei, oriunde s-ar indrepta caravanele sale, caci
dragostea este
religia si credinta mea."
de Ibn 'Arabi
|
La nastere cuvant despre moarte Calea spre fericire Invierea Publicitatea Eu stiu Eroul zilei Dumnezeu a devenit copil
Învierea prin
Cruce
Crucea este intersecţia
verticalităţii cu orizontalitatea. În cruce se
cumulează toate sensurile existenţei. Crucea este
călătorirea pe calea cea strămtă, pe calea
îngustă,abruptă, plină de dificultaţi dar
care duce la Înviere.
Nu se poate dobăndi starea fericită
a învierii lăuntrice ocolind crucea. Este o realitate
demostrată cu prisosinţă de traiectoria existenţiala
tragică a omului modern, a omului care fuge de durere în
braţele plăcerii, fără însă să
reuşească să scape de ea ci, dimpotrivă
accentuand-o.
Crucea lui Hristos Dumnezeu luminează
crucea omului. Crucea umple suferinţa de sens, pentru că
suferinţa vine oricum, dar fără Cruce ea este culmea
absurdităţii. De suferinţa scăpăm, nu fugind
de ea, căci oricum ne va ajunge din urmă, ci asumand-o,
trecand prin botezul ei.
Crucea purtată este cea mai puternică
stare existentiala. Crucea este omorărea morţii din noi
care ne împiedică să înviem. Pe crucea ascezei,
a răbdării necazurilor, a simplităţii vietii,
sunt răstignite patimile care ne parazitează puterile
sufleteşti si instinctele naturale. Aceste suferinţe
trăiesc pănă la extincţie, desfrănarea,
iubirea de putere, iubirea de avere, măndria, lăcomia,
trăndavia, egoismul.
Numai riscănd crucea caştig învierea!
Crucea este suferinţa care vindecă,
restricţia care eliberează, jugul care despovărează,
jugul cel odihnitor, este neliniştea aducătorilor de pace,
întristarea izvorătoare de bucurie statornică, focul
curăţitor, este uşa cea strămtă a învierii.
Plăcerea păcatului este libertatea
care înrobeşte, uşurătatea împovărătoare,
satisfacţia născătoare de tristeţi, este izvorul
fricii de durere, poarta frustrărilor, autostrada care se
înfundă în iadul singurataţii. Ea promite
fericirea însă falimentează lamentabil. Cei puternici
vor fi întotdeauna cei ce se afundă în cruce pentru
a se înălta în Înviere.
Doamne Ajuta !
|
